Parastasuri și slujbe de pomenire: rânduială, date și pregătiri

După înmormântare, grija familiei pentru cel plecat nu se încheie. În tradiția ortodoxă, sufletul celui adormit este pomenit prin rugăciune la anumite momente rânduite de Biserică, iar aceste pomeniri adună din nou familia, rudele și vecinii în jurul aceleiași amintiri. În Oltenița și în satele din jur, de la Chirnogi și Ulmeni până la Mitreni sau Budești, obiceiul parastasului este păstrat cu multă seriozitate. Mai jos găsiți, pe înțelesul tuturor, ce înseamnă un parastas, când se face, ce trebuie pregătit și cum vă putem ajuta concret.

Ce înseamnă, de fapt, un parastas

Termenul vine din limba greacă și are sensul de „a sta înainte”, „a mijloci”. Parastasul este o slujbă prin care preotul, împreună cu familia, se roagă pentru iertarea păcatelor și odihna sufletului celui decedat. Este o rugăciune a celor vii pentru cei adormiți, așezată în rânduiala Bisericii, nu doar un obicei de familie.

Multă lume folosește cuvântul „pomană” pentru întreaga zi, dar sunt două lucruri distincte. Slujba se face la biserică (sau, în unele cazuri, acasă ori la cimitir), iar pomana, adică darurile împărțite și masa de după, este fapta de milostenie făcută în numele celui plecat. Ambele au rostul lor, însă centrul pomenirii rămâne rugăciunea.

Calendarul pomenirilor după deces

Rânduiala ortodoxă fixează câteva momente în care familia îl pomenește pe cel adormit. Fiecare are o semnificație proprie:

• A treia zi – prima pomenire, legată de Învierea Domnului a treia zi; în practică, coincide adesea cu ziua înmormântării, care are loc de regulă la 2–3 zile de la deces.
• A noua zi – pomenire închinată celor nouă cete îngerești; se face slujbă cu colivă, colaci și lumânări.
• A patruzecea zi – cea mai însemnată pomenire din primul an, pusă în legătură cu Înălțarea Domnului; de obicei este și cea mai mare masă de pomenire.
• Șase luni – pomenire la jumătatea primului an.
• Un an – parastasul de un an, după care pomenirea se face anual, de obicei în preajma zilei decesului.

Pe lângă pomenirile personale, Biserica are și zile de pomenire pentru toți cei adormiți, cunoscute ca Moșii sau Sâmbetele morților. Cele mai cunoscute sunt Moșii de iarnă, în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne, și Moșii de vară, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. În aceste zile multe familii din Oltenița și din comunele vecine duc colivă și colaci la biserica parohiei și dau de pomană.

Ce se pregătește pentru parastas

Lista de mai jos este orientativă. Obiceiurile diferă puțin de la un sat la altul, iar în satele de lângă Dunăre unele familii au rânduieli moștenite din bătrâni. Întrebați preotul sau pe cei mai vârstnici din familie ce se obișnuiește la voi.

1. Programarea slujbei. Vorbiți cu preotul parohiei cu câteva zile înainte și stabiliți ziua și ora. Pentru pomenirile mari (40 de zile, un an) e bine să o faceți din timp, mai ales în weekend.
2. Coliva. Grâu fiert, îndulcit, cu nucă, decorat de obicei cu o cruce și presărat cu zahăr. Este simbolul învierii: bobul pus în pământ care încolțește din nou.
3. Colacii. Colaci împletiți sau pâini rotunde, câte se obișnuiește în familie și în parohie.
4. Vinul și lumânările. O sticlă de vin roșu pentru stropirea colivei și lumânări pentru toți cei prezenți.
5. Tămâia, cărbunii și cățuia, pentru cazul în care se face o scurtă slujbă la mormânt.
6. Pomana. Pachete sau vase de pomană, prosoape, batiste cu lumânare și bănuț, uneori haine ale celui plecat, împărțite celor apropiați și celor care au nevoie.
7. Masa de pomenire. Acasă, la o sală sau la un restaurant din zonă, în funcție de numărul invitaților și de posibilitățile familiei.

Cum decurge slujba de pomenire

Parastasul nu este o slujbă lungă. Familia așază pe o masă, în biserică, coliva, colacii, vinul și lumânările, iar fiecare participant ține o lumânare aprinsă. Preotul rostește rugăciuni pentru sufletul celui adormit, pomenindu-l pe nume, se citesc texte despre înviere și viața veșnică și se cântă cântările specifice pomenirii morților.

La sfârșit, preotul binecuvântează coliva și toarnă vin peste ea în semnul crucii. Abia apoi coliva se împarte celor prezenți, împreună cu colacii și darurile de pomană. Mulți merg după slujbă și la mormânt, unde aprind candela, tămâiază și lasă flori.

Grija pentru mormânt în anul pomenirilor

Primul an după deces este și perioada în care familiile se gândesc la mormânt. De obicei, crucea de lemn pusă la înmormântare rămâne până la parastasul de un an, iar după aceea mulți aleg o cruce de piatră sau un monument, placarea mormântului ori îngrădirea locului de veci. Dacă vă gândiți la asemenea lucrări, găsiți toate variantele pe pagina noastră de lucrări funerare, iar detalii despre obținerea locului și amenajarea lui aveți în ghidul despre locul de veci în Oltenița.

Cum vă ajută Oltenița Funerare la pomeniri

Pentru mulți, pregătirea unei pomeniri vine într-o perioadă în care puterile sunt încă puține. De aceea, familiile cu care am lucrat la înmormântare ne caută adesea și pentru parastasele care urmează. Echipa noastră, cu peste 10 ani de experiență, vă poate ajuta astfel:

• organizarea pomenii și a mesei de pomenire, inclusiv catering, în Oltenița și în localitățile din jur;
• produsele necesare: pachete și vase de pomană, prosoape, batiste cu lumânare și bănuț, candele, tămâie, cărbuni, cățuie și icoane, disponibile pe pagina de produse funerare;
• coroane, jerbe și aranjamente florale pentru mormânt;
• sfaturi gratuite despre ce se pregătește și în ce ordine, astfel încât să nu uitați nimic important.

Toate acestea fac parte din serviciul nostru de organizare a ceremoniilor, adaptat bugetului fiecărei familii. Pentru un sfat sau pentru a stabili ce aveți nevoie la pomenirea de 9 sau de 40 de zile, ne puteți suna oricând, inclusiv în weekend și de sărbători, la 0774 588 540.

Fiecare pomenire este, până la urmă, un mod de a-i spune celui plecat că nu a fost uitat. Nu trebuie să fie fastuoasă ca să fie împlinită: o slujbă făcută cu credință, o colivă pregătită cu grijă și o masă la care familia se adună în liniște contează mai mult decât orice altceva.