Tradiții creștine la înmormântare: rânduiala ortodoxă în Oltenița și satele de lângă Dunăre

Despărțirea de un om drag este, pentru orice familie, un moment greu de purtat. În astfel de clipe, rânduielile Bisericii Ortodoxe și obiceiurile moștenite din bătrâni oferă un sprijin neașteptat: ne spun ce avem de făcut, pas cu pas, și dau sens gesturilor pe care le facem pentru cel plecat. În Oltenița și în satele din jur, de la Chirnogi și Ulmeni până la Mânăstirea, Spanțov sau Greaca, aceste tradiții sunt încă vii și se transmit din generație în generație.

Mai jos găsiți o prezentare simplă a principalelor etape ale unei înmormântări creștin-ortodoxe și a obiceiurilor pe care le veți întâlni frecvent în zona noastră. Nu este o listă de reguli stricte, ci un ghid care să vă ajute să înțelegeți ce se întâmplă și de ce.

Pregătirea celui adormit

Primele ore după deces sunt dedicate pregătirii trupului. După tradiție, cel adormit este spălat, îmbrăcat în haine curate (de multe ori hainele pe care și le-a pregătit singur, „de moarte”) și așezat în sicriu cu mâinile împreunate pe piept. În mâini i se pune o iconiță sau o cruciuliță, iar la căpătâi se aprinde o lumânare care nu trebuie lăsată să se stingă.

Astăzi, multe familii preferă ca aceste operațiuni să fie făcute de personal specializat. Echipa noastră se ocupă de spălarea, îmbălsămarea, îmbrăcarea și cosmetizarea defunctului, cu discreție și respect, astfel încât familia să se poată concentra pe rugăciune și pe cei apropiați.

Priveghiul — veghea de lângă sicriu

Priveghiul este timpul dintre deces și înmormântare, în care cel adormit nu este lăsat singur. Cum înmormântarea are loc, de regulă, la 2–3 zile de la deces, priveghiul se întinde pe una sau două nopți. Rudele, vecinii și prietenii vin să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune și să stea alături de familie.

În casa celui adormit se citește din Psaltire, iar preotul parohiei poate veni să săvârșească o slujbă scurtă de rugăciune. În satele din jurul Olteniței, priveghiul se ține încă des acasă, cu sicriul așezat în camera cea mai mare. Acolo unde casa nu permite acest lucru sau pe timp de căldură, familia poate alege depunerea la capelă ori folosirea unui capac frigorific, care păstrează trupul în condiții potrivite până în ziua slujbei.

Slujba de înmormântare

În ziua înmormântării, preotul săvârșește slujba prohodului, fie la biserica parohiei, fie acasă sau la capelă, după obiceiul locului. Slujba cuprinde cântări de despărțire, citiri din Apostol și Evanghelie și rugăciunea de iertare a păcatelor celui adormit. La final, cei prezenți își iau rămas-bun sărutând icoana sau crucea de pe pieptul defunctului.

Urmează drumul spre cimitir. Cortegiul este deschis, de obicei, de cel care poartă crucea, urmat de purtătorii de colaci, de preot și de sicriu. La groapă se fac ultimele rugăciuni, preotul presară pământ în chipul crucii peste sicriu, iar familia aruncă și ea câte un pumn de țărână, ca semn al ultimei despărțiri.

Simbolurile ortodoxe și semnificația lor

Aproape fiecare obiect folosit la înmormântare are un înțeles creștin:

• Lumânarea — lumina lui Hristos care călăuzește sufletul; se aprinde la căpătâi și se ține în mână în timpul slujbei.
• Coliva — grâu fiert, îndulcit și împodobit; bobul de grâu care „moare” în pământ ca să rodească este simbolul învierii.
• Crucea — semnul credinței în învierea morților; o cruce de lemn se așază la căpătâiul mormântului până la ridicarea unui monument.
• Tămâia — arsă în cățuie sau cădelniță, înfățișează rugăciunea care urcă spre Dumnezeu.
• Colacii și vinul — se dau de pomană și se folosesc la stropirea mormântului, în semn de milostenie și pomenire.

Obiceiuri din satele de lângă Dunăre

Comunitățile din jurul Olteniței păstrează, ca în mare parte a Munteniei, câteva obiceiuri populare pe care le veți întâlni la multe înmormântări. Ele variază de la sat la sat și de la familie la familie:

• Batistele cu lumânare și bănuț — se împart celor care vin la priveghi și la slujbă, ca semn de mulțumire și pomenire.
• Prosoapele — se leagă la cruce, se dau purtătorilor de sicriu sau se pun pe la porți, după obiceiul locului.
• Toiagul sau „privighetoarea” — lumânarea lungă, răsucită, care arde lângă cel adormit și care, potrivit credinței populare, îi luminează drumul.
• Opririle cortegiului — în unele sate, convoiul se oprește la răscruci sau la poduri, unde se lasă un bănuț ori se împart mici daruri.
• Pomana de după înmormântare — masa la care sunt chemați toți cei care au condus defunctul pe ultimul drum.
• Vasele și hainele date de pomană — se împart rudelor sau celor nevoiași, pentru sufletul celui plecat.

Toate aceste lucruri pot părea multe pentru o familie aflată în durere. De aceea, le punem la dispoziție, într-un singur loc, prin gama noastră de produse funerare: lumânări, batiste, prosoape, toiag, cățuie, tămâie, cărbuni, candele, icoane, vase și pachete de pomană.

Pomenirile de după înmormântare

Grija pentru cel adormit nu se încheie la cimitir. Biserica rânduiește pomeniri la 3 zile, la 9 zile și la 40 de zile, apoi la 6 luni și la un an, iar după aceea în fiecare an. La acestea se adaugă sâmbetele morților și Moșii, când întreaga comunitate își pomenește înaintașii. Pentru fiecare pomenire se pregătesc colivă, colaci, vin și lumânări, care se duc la biserică pentru a fi binecuvântate, iar apoi se împart.

Detaliile despre ce se pregătește la fiecare parastas le găsiți în articolul nostru despre parastasuri și slujbe de pomenire.

Legătura cu preotul parohiei

Preotul este cel care rânduiește slujbele, de la rugăciunile de la priveghi și până la parastasele de mai târziu. E bine ca familia să ia legătura cu preotul parohiei cât mai curând după deces, pentru a stabili ziua și ora înmormântării. Tot el vă poate lămuri ce obiceiuri sunt cu adevărat importante și pe care le puteți simplifica fără grijă.

Tradiția ca sprijin, nu ca povară

Rânduielile creștine și obiceiurile din bătrâni au rostul de a-l cinsti pe cel plecat și de a-i aduna pe cei rămași în jurul lui. Nu există o înmormântare „corectă” sau „greșită” atunci când este făcută cu dragoste și cu rugăciune. Fiecare familie le respectă după puterea ei, iar noi suntem aici să vă ajutăm cu partea practică, cu răbdare și fără grabă, astfel încât să vă puteți lua rămas-bun în liniște.